SALBA DRACULUI

„Trupa de la „Fani Tardini” a fost excepțională, ar fi nedrept să dau doar câteva nume, mai ales că ele ar constitui doar o alegere subiectivă. În general, greu de descris întregul pentru că nu poate fi redată savoarea interpretării moldovenești, umorul spumos de care beneficiază textul, privirile acelea sclipinde.”

„Ceea ce rămîne, în final, e un spectacol de­spre ciocnirea civilizațiilor: despre importul fără rest de practici occidentale și idealizarea urbanului, eventual vestic, versus noroaiele ruralului, unde oamenii trăiesc cum trăiesc. (...) Cu variații de joc actoricesc, Salba dracului e o super-comedie.”

„Spectacolul regizat de Alexandru Dabija la Teatrul „Fani Tardini” din Galaţi, o bijuterie alambicată şi totuşi lejeră pe textul primei comedii originale a lui Vasile Alecsandri.”

„Spectacolul – un succes al Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, cum ne şi aşteptam, dată fiind echipa şi regizorul, Alexandru Dabija – a fost selectat printre cele care vor fi prezente în cea de-a 29-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru Bucureşti!”

„Fie că vă place sau nu vodevilul, Salba dracului o să surprindă și, mai ales, o să vă facă să uitați că acțiunea e undeva în secolul XIX. Și să nu uit: dulcele grai moldovinesc provoacă nostalgii celor plecați din Moldova de ceva ani.”

„Nu e un spectacol de mare relevanță, de premii, să spună lucruri extrem de importante – nici nu e gîndit așa“, spunea Dabija. Fie a vrut să ne păcălească, fie s-a răzgîndit. A ieșit un spectacol fluent, încărcat de sarcasm, de mare impact vizual, ce scutură teme incomode, cu care Teatrul dramatic „Fani Tardini“ din Galați are mari șanse la premii. Pentru că se înscriu la ele din plin atît regizorul, cît și actorii.”

„Ca în multe alte montări ale sale, Dabija se concentrează cu folos asupra muncii cu actorul, cele mai notabile rezultate fiind obținute exact acolo unde trebuie. Adică în creionarea sigură, cu multe resorturi comice a rolurilor Enachi Damian, excelent jucat de Lucian Pânzaru, și Gahița Rosmarinovici, cu rezultate notabile încredințat Petronelei Buda. Gahița este cea care se situează chiar mai la antipozi decât Iorgu, ea este mai categorică susținătoare a importului de civilizație. Iorgu înseamnă o mare piatră de încercare pentru Florin Toma pe care eu, cel puțin, îl văd pentru prima oară, într-un rol comic de o asemenea anvergură. Încercarea este trecută cu bune calificative. (...) Salba Dracului este un spectacol izbutit. Dar mai ales util. Publicului și colectivului artistic. Acestuia, în drumul său în vederea dobândirii condiției de trupă.”

„În replici cu dus-întors, unde Dabija colaborează cu Alecsandri în acelaşi spirit satiric, pamfletar, spectacolul integrează povestea revenirii lui Iorgu din străinătate într-un spaţiu românesc/moldovenesc cu multe metehne punând în discuţie argumente de o parte şi de alta. Umorul propriu regizorului cu care abordează în general această temă nu e unul răutăcios sau revanşard. Dimpotrivă, e tandru, melancolic, adesea, şi mai ales generos din punct de vedere teatral, provocând imaginaţia creatoare în expresia ludică pe care o presupune.”