O ASEMENEA IUBIRE

„O asemenea iubire a fost, aș îndrăzni să spun, redescoperită de regizorul Radu Nichifor care a montat-o recent pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galați. Adică exact acolo unde a mai fost jucată și în anul 1969. Este vorba despre o piesă de tip dezbatere. O piesă-proces, o piesă-reconstituire. Un personaj numit Omul în togă, care poate fi asimilat în egală măsură unui om al legii, unui dramaturg ori unui regizor, îi convoacă la reconstituirea complexului de fapte care au dus la sinuciderea din dragoste a tinerei studente Lida Marysova pe toți cei bănuiți a avea o anume implicare. De la bărbatul mult prea slab pentru a lua o decizie curajoasă (tânărul asistent universitar Petr Petrus) și care oscilează între două femei cu același prenume (Lida), la tânărul Milan Stibor, îndrăgostit până peste cap de Lida Marysova fiind pentru asta gata să treacă peste orice prejudecată ca și peste opreliștile puse de o mamă din cale afară de autoritară, dar și incapabilă să înțeleagă că fiul ei are dreptul la propria-i viață. De la „cadristul” cu față umană Toșek, căruia îi face mare plăcere să sublinieze că o fi el șef de personal, dar aceasta nu înseamnă că și-ar fi agățat în cui umanitatea, la pretinsa prietenă a Lidei Marysova, Majka, ori la prietenul lui Petrus, Kral. Și, desigur, la soția lui Petrus, doctorița Lida, care știe cum să facă, încât să fie aparenta câștigătoare a partidei. Fiecare dintre cei chemați să depună mărturie este extrem de sigur că a procedat cum nu se poate mai corect și bine. Așa să fie oare? Nici piesa, nici spectacolul nu se încumetă să dea verdicte. Cu atât mai puțin Omul în Togă. El se mulțumește să pună întrebări, să solicite detalii, să insiste, să provoace lovituri de teatru, să nu lase lucrurile nelămurite. Misiunea formulării verdictului le revine în exclusivitate spectatorilor.”

„O poveste de dragoste, drama şfâşietoare în care cel mai mult rău îţi fac tocmai cei care cred că îţi fac bine, încercând să te oblige să mergi în rând, să renunţi la a fi tu însuţi. Un fel de Romeo şi Julieta în formă de spectacol dezbatere, dar nu unul moralist. O interesantă analiză în care soarta este demontată şi cercetată, în final noua Julietă repetând acelaşi gest de dăruire, deşi ştia că aceasta avea să îi fie fatal. Spectacolul mi-a produs o emoţie atât de puternică, încât nici n-am băgat de seamă că au trecut două ore şi jumătate de joc. Regizorul Radu Nichifor m-a surprins şi acum, deşi mă obişnuisem deja cu arta bunului-simţ scenic, în care o piesă clasică are ambiţia să uimească prin claritate, nu prin vulgaritate introdusă.

„Ceho-austriacul PAVEL KOHOUT, după absolvirea studiilor filozofice, a devenit un cunoscut jurnalist, dar şi politician cu controversele de rigoare, poate şi pentru că a fost unul dintre adepţii Primăverii de la Praga. Printre realizările sale literare este şi piesa „O asemenea iubire”, revenită după 50 de ani şi pe scândura scenei gălăţene. Atunci se numea „Omul în togă”, acum este vorba de cea de-a cincea premieră din această stagiune şi poate cel mai consistent spectacol oferit propriului public de trupa aflată sub bagheta regizorului Radu NICHIFOR, mai noul director artistic al Teatrului Dramatic „Fani Tardini”. Piesa stă sub semnul distinctiv al iubirii, dar mai ales, aşa cum au remarcat şi alţi colegi de breaslă, al lipsei de curaj şi al copleşitoarelor prejudecăţi.”