TREI GRAȚII

Pe un balansoar imaginar, tristeţea şi bucuria se iau de mână şi intri într-o atmosferă de vis în care trei femei ajunse la bătrâneţe îşi trăiesc poveştile trecute şi prezente într-un amalgam de sentimente, se ceartă, se accepta, se cauta şi se cheamă una pe alta, toate având ca liant dorinţa de a mai iubi. Copilăria lor personalizată prin trecerea celor trei copile, clopoţelul, felinarul, perdeaua care pare de fum, completează emoţionant un întreg trunchiat între ce a fost, este şi va fi. Personajul masculin cu voce de umbră, te înfioară, te copleşeşte, îţi induce tot felul de situaţii pe care le trăim în realitate prin mijloacele de comunicare actuale. Nu ştiu cum a reuşit talentatul regizor Eugen Făt să adapteze un text, care vorbeşte despre experienţa întâlnirii iminente cu moartea, acum, aici, într-o oră şi treizeci de minute, să dirijeze trei actriţe cu emblema, cu ajutorul scenografiei rafinate realizată de Sorana Ţopa. Probabil cu multe gânduri, ore şi nopţi nedormite. Cu acurateţe şi implicare emoţională a reuşit să livreze râsul şi plânsul în pastile învelite într-un strat dulceag, dar al căror conţinut dulce se dizolvă în tihnă, în aşa fel încât să le simţi efectul uşor amărui, mai târziu. Spectacolul pare coborât pe pământ pentru a ne face să înţelegem că spre final, din tot ce am trăit, contează dragostea. Cele trei actriţe, Liliana Lupan, Svetlana Friptu şi Carmen Albu reuşesc o compoziţie de zile mari, terifiant de emoţionantă printr-un joc viu, un amestec de tandreţe, lacrimi, feminitate caldă şi tristă, slăbiciune, dorinţa, atent traspuse pe muchia fină unde se întâlnesc iubirea şi ridicolul aşezate discret pe emoţia care nu te lasă indiferent. 

Povestea celor trei graţii este povestea dulce-amăruie a unor prietene de-o viaţă, ajunse acum la o vârstă a amintirilor, la fel de răscolitoare aşa cum, de fapt, a fost toată viaţa lor şi a puternicelor legături din care s-a conturat aceasta relaţie. E un spectacol care ne va pune pe gânduri şi ne va purta pe fiecare pe tărâmuri cunoscute, trăite, şi uneori refuzate. Personajele povestesc cu amar, veselie şi dorinţă despre încercarea de a aduce trecutul în prezent şi a se întoarce la ce au trăit şi pierdut.