Curios, talentat, meticulos, ciudat și fascinant, regizorul Adrian Iclenzan lucrează la un nou spectacol alături de trupa Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galați.

Regizorul din Târgu Mureș se află la al treilea proiect la Galați, după METODA de Jordi Galceran în 2017 și TECTONICA NORILOR de Jose Rivera în 2018.

Spre deosebire de primele două spectacole, cel la care Adrian Iclenzan lucrează acum nu are la bază un text gata scris. Spectacolul este construit împreună cu actorii și cu restul echipei de creație, cu ajutorul tehnicilor de improvizație. Procesul – și rezultatul – poartă denumirea de creație colectivă.

Subiectul ales este inspirat de perioada tulbure pe care o traversăm, dar nu este despre pandemia de coronavirus, ne-a dezvăluit regizorul în noiembrie, după prima săptămână de repetiții.

„Nu are nicio legătură cu pandemia, cu criza sanitară, cu vaccinul, cu toate lucrurile astea, dar într-un anume fel e inspirat de starea lucrurilor, în felul în care o simt eu. În perioade de criză și de panică, nu suntem lucizi. În perioade de genul acesta acceptăm în viața noastră tot felul de lucruri pe care în alte contexte nu le-am accepta sau, poate, am râde de ele. Lucruri care înainte erau inofensive, în momente de genul acesta parcă devin periculoase. Cel puțin așa le simt eu. Și dacă ne putem gândi la o intersecție dintre un spectacol de revistă, un show de comedie și lucruri periculoase, cam pe acolo cred că ar fi spectacolul”, ne-a spus Adrian Iclenzan.

Pentru început, echipa de creație a spectacolului a pătruns în „lumea marginală de pe internet”, în căutare de personaje.

„Dramaturgia, în mare parte, va fi făcută cu YouTube-ul în față. Lăsăm să intre în noi tot ce găsim în zona fricii și a nevoii de răspunsuri din zona de internet și de acolo pornim să facem spectacolul acesta. Fake newsul ne alimentează, ne alimentează teoriile conspirațiilor, ne alimentează vindecătorii spirituali, ne alimentează toată zona ezotericului și toată zona ocultului, ne alimentează toate forțele pe care le pune în mișcare o perioadă neașezată”, dezvăluie Adrian Iclenzan.

Regizorul, pentru care umorul este un instrument de „detensionare a ceva tensionat”, spune că nu se teme de posibilitatea ca spectacolul să prilejuiască reîntâlnirea dintre falșii profeți ai zilelor noastre și adepții lor din marele public.

„Când ceva scoate capul la suprafață, înseamnă că are ceva adevărat și valid. Când ceva reușește să convingă, înseamnă că accesează o nevoie reală. Întotdeauna e așa. Dacă lumea în sală va rezona autentic cu ceea ce se va spune sau se va întâmpla, înseamnă că am reușit să accesăm și noi acele nevoi reale care sunt accesate de aceste personaje. Pe mine nu mă deranjează asta, înseamnă că am făcut show, înseamnă că ceea ce am făcut noi pe scenă a vibrat și a rezonat în public”, spune Adrian Iclenzan.

Urmărește întreaga discuție cu regizorul Adrian Iclenzan aici sau pe canalul nostru de pe YouTube.